All night long…
Acum dupa examen vine si dixtractia..Party all night long baby!!Revin mahmurit si zambaret!Distractie maxima!!!
ChillOut sesi(u)on(e)
Azi am avut examen!Eram uimit de pasivitatea cu care am tratat materialul de studiu si examenul in sine….Totul imi parea atat de natural, de usor…Ma uitam la colegi care erau crispati si incordati si ma gandeam ca am un atu in plus fata de ei chiar daca nu mi-am dat toata silinta in a invata cursurile din scoarta in scoarta…Atu-ul de care vorbesc era calmul si starea de bine pe care nu o putea tulbura nimeni si nimic.A fost mirobolant de genial!Am zambit pe tot parcursul examenului…un zambet enigmatic si plin de siguranta..i-am zambit si profei de vreo doua ori…;)
Na..strategii, tactici de guerilla…:P
Deci dragilor..inainte de examene si teste, partiale si alte prostii de genul..nu va stresati, nu va faceti ganduri negre…ganditi pozitiv si fiti siguri pe ceea ce stiti atat cat stiti.Mult calm si ganduri pozitive!
Tot inainte si succes la examene!!
Al’ mai cool in status
Pff…dureaza o vesnicie pana sa ma loghez pe legendarul Messenger…na…netul nu e pe bit-ul lui in seara asta….Ok….welcome..bla bla…Available…Las’ asa…Lista bogata in indivizi care de care mai cunoscuti, prieteni, foste, viitoare, amante, dusmani…Nimic special…aceleasi feţe everyday…insa STATUSUL e diferit…Hai sa cităm un picuţ din neţărmurita înţelepciune messengeriana : “Am interdictie pe orice stadion pentru ca le fumez toata iarba si-i las fara gazon”- un fan Parazitii banuiesc… ; “Prostia e o chestie de moment sau e un dar cu care se nasc unii” – intrebari existentiale; “aici dintr-un accident probabil care nu are importanta care ci o sa va spun eu ca..bla-bla…bla-bla…nevroze”- hmm..saracul… ; “Viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o respiri ce momentele care iti taie respiratia” – stie el ceva…. Am lasat pentru la urma unul care mi s-a parut interesant ca si concept….“DND..imi bag pixu’n fund” – no comment….
Ok…Sign out! 
Amintiri cu iz bacovian
“Scriam cu degetele intepenite si simteam cum mii de ace mi se infing in spatele ochilor…Era mesagerul nevazut al tristetii ce aducea vestea fatala….Aflasem ca un nou sfarsit se nascuse….Sufletul s-a spart in mii de bucati care s-au transformat in fluturi… I-am privit trist cum se indepartau…Probabil vor muri cand aripile vor fi prea obosite sa mai spere…Era cineva acolo si ma mangaia…I-am privit ochii…Erau atat de plini de gol insa inspirau siguranta…siguranta ca ceva se va intampla…Vorbele au luat drumul tacerii si s-au resemnat…Nu mai era nimic…Ceva rasuna in mine insa nu stiam daca e un ecou de suflet mort, daca e melodia mea preferata sau vocea ei….Am inchis ochii si mainile s-au dechis ca intr-un zbor infinit…Am uitat de gol,de mine, iar creionul lenes a cazut pe foaia mazgalita….Acum eram un fluture..o parte din sufletul care candva fusese al meu….
Ce e si ce va fi? De ce sa avem acces la trandavia de a fi fericiti?As putea sa ma complic si sa scriu o teza insipida pe tema asta insa nu as putea sa explic de unde aceasta placere….
In zborul meu am cazut frant…
Amortit si plin de praf de amintiri ma ridic in lumina…privesc in gol si imi zic trist : kndva toti am fost ingeri… “
Fluturi si oameni
“S-a nascut kndva o dragoste ce a luat forma unui fluture…si ca orice fluture si-a luat menirea in serios si a pornit in cautarea frumosului si a caldurii…A zarit undeva doua maini atat de frumoase si care erau pregatite sa-l primeasca si sa-l alinte….Sfios s-a asezat si a simtit ceva nefiresc de placut….o moliciune care il facea sa isi desfaca aripile fragile atat de mult incat te-ai fi temut sa nu se rupa…Si mainile l-au mangaiat…Nu stia cum e sa fii mangaiat dar a aflat…si nimic nu I s-a parut mai frumos….Isi rostea mereu in gand : am gasit ceea ce cautam, am gasit ceea ce cautam….Insa cu fiecare mangaiere blanda sclipirea de pe aripile sale minunate se risipea…Intr-o zi deschise ochii care statusera inchisi prea mult si nu a mai vazut stralucirea sa…era insa toata in jurul sau….intinsa pe palmele moi ce il alintau…Adieri usoare de vant imprastiau pulberea magica si un norisor de stelute se pierdea in neant….Deodata isi simti aripile grele si simti cum ceva ii apasa sufletul mic…Nu stia ce se intampla si se sperie….Vru sa isi desfaca aripile sa zboare dar…dar ele nu il ascultau…erau moarte.
Palmele ce il primisera la inceput erau la fel de moi insa el vroia doar sa se abandoneze lor ca sa ..moara si el….si acum isi rostea mereu : acum stiu..acum stiu…”
