Nocradle’s Blog

“Scriam cu degetele intepenite si simteam cum mii de ace mi se infing in spatele ochilor…Era mesagerul nevazut al tristetii ce aducea vestea fatala….Aflasem ca un nou sfarsit se nascuse….Sufletul s-a spart in mii de bucati care s-au transformat in fluturi… I-am privit trist cum se indepartau…Probabil vor muri cand aripile vor fi prea obosite sa mai spere…Era cineva acolo si ma mangaia…I-am privit ochii…Erau atat de plini de gol insa inspirau siguranta…siguranta ca ceva se va intampla…Vorbele au luat drumul tacerii si s-au resemnat…Nu mai era nimic…Ceva rasuna in mine insa nu stiam daca e un ecou de suflet mort, daca e melodia mea preferata sau vocea ei….Am inchis ochii si mainile s-au dechis ca intr-un zbor infinit…Am uitat de gol,de mine, iar creionul lenes a cazut pe foaia mazgalita….Acum eram un fluture..o parte din sufletul care candva fusese al meu….
Ce e si ce va fi? De ce sa avem acces la trandavia de a fi fericiti?As putea sa ma complic si sa scriu o teza insipida pe tema asta insa nu as putea sa explic de unde aceasta placere….
In zborul meu am cazut frant…
Amortit si plin de praf de amintiri ma ridic in lumina…privesc in gol si imi zic trist : kndva toti am fost ingeri… “