Delirum
O vedeam cum se sfarseste cu fiecare clipa ce trecea cu graba peste ea….Eram nedumerit de ce glasul meu nu putea sa ii aline tristetea si suferinta…Priveam spre ea si eram constient ca ma poate vedea…S-a asezat trista pe banca..banca rece si scorojita…acea banca ce zilnic imi intriga simturile cu verdele ei murdar…Si-a trecut usor mana prin parul negru ca de abanos si i-am simtit suspinul..Privea in gol undeva departe si parca astepta pe cineva sa vina…Inkidea ochii si simtea fiecare adiere ce ii mangaia fatza catifelata de o paloare neobisnuita ; mainile stateau asezate cuminte in poala intr-o postura ce imi trezea imaginea linistii desavarsite…
Mi-am dat seama ca era indragostita de o amintire…Il astepta pe el…barbatul ce candva a promis ca se va intoarce la ea..
M-am intristat si am scos un geamat lasand intreaga fiinta sa tremure ca scuturata de o energie nebanuita…Am privit-o atent si din lacrimile ce alunecau usor am inteles ca ii e dor si ca o doare….
In fiecare zi vad acelasi tablou…insa raman la fel de nemiscat…Sunt un batran copac ce zilnic simte durerea EI….
Corelatii in oglinda si imperii decazute
O durere chinuitoare de cap imi trezeste simturile in dimineata amara ce aproape ca-si revarsa tristetea in camera mea….Ma revolt si imi scot din cap ideile de bine ce promiteau candva sa vina…Slapii de langa pat asteapta drumul ce-l fac in fiecare dimineata….Aceeasi oglinda plictisita de fatza mea imi reaminteste cine sunt si da startul unei zile de framantari existentiale…Plictisit fac dusul zilnic si poate ca de fiecare data imi doresc sa mi se spele si pacatele…in zadar insa….Camera mea e la fel de mica. Ma afund intre peretii ei ca intre zidurile unei cetati si imi fumez paranoia cu un aer interesant de excentric..Ma dezgusta aproape gestul salvator de a apasa butonul de pornire al PC-ului….Ultima reduta impotriva declinului..cel putin asa o vad ochii mei pe jumatate inchisi de rautatea lumii…
Pornesc agale pe vesnica si netarmurita carare a Internetului….cale presarata cu prea multe idei ca sa pot fi lucid….E un drog….E al meu…
Un soc ma intoarce din drum si sunt pe scaun….in usa sta ea…Ma priveste cu un aer detasat si paseste in camera…Se aseaza pe pat cu eleganta si relaxare si ma priveste…Asteapta sa imi spun doleantele…asteapta sa arunc primul piatra…Temerile mi se implinesc cu fiecare cuvant al ei si realizez pentru a nustiu cata oara ca oamenii de langa noi sunt tot mai putin toleranti…axati pe idei de multe ori preconcepute….si poate fara voia lor rigizi in conceptii si atitudini…
Cuvintele mele se zbat ca o ultima reduta in fata fortei nimicitoare a inamicului si bineinteles ca sfarsesc strivite si moarte in coltul de suflet unde salasluiau de ceva vreme….O privesc in ochii migdalati..ii citesc in ei hotararea si astept lovitura de gratie precum un gladiator in arena…Cuvintele se infing adanc si cu o precizie uimitoare…Raman mut si privind absent in gol deruland evenimentele recente…O alta inregistrare a unui episod din existenta mea egocentrica si recunoscuta pe plan oficial ca mediocra…O simt cum se strecoara pe langa mine si parfumul ei proaspat imi alinta tacerea pentru ultima data…
Ma ridic rece si pun un chill out pentru a-mi limpezi gandurile…Abandonat in scaun privesc pe geam si vad ceva ce imi place….Lumina trista a unei zile mohorate de duminica….Mi-as lasa gandurile sa se duca departe odata cu vantul rece ce adie sfios prin crengile triste ale plopului ce vegheaza parca cetatea mea..camera mea imbacsita cu aroma tristelor cuvinte ce au rasunat in ea…
Un sir de esecuri, infrangeri nenumarate, rani ce inca supureaza puroiul jegurilor existentiale….
Sunt un gladiator…aceasta mi-e arena…
Dra(c)(g)ii de vecini….
Pfff….Am revenit…Nu ma blamati…Stiuu….Am tras chiulul o perioada buna de timp….Cu toate ca am avut sesiune asta nu e o scuza pentru a “lipsi de la servici”…Acum dupa stresiune vine si perioada de relax in care ca tot studentul mai tragi un show, mai iei la bord ceva, te innebunesti cu colegii si colegele de apartament sau dai volumul mai tare la ore mai tarziu…Bineinteles ca toate aceste manifestari ar fi distractive daca nu ar interveni vecinii comunisti si ofuscati care sa-ti puna pumnul in gura la orice decibel ce razbate din apartamentul tau.
Locuiesc intr-un apartament cu trei camere prin Pacurari/Iasi, impreuna cu trei gagici care intamplator imi sunt si prietene bune…Vecinii nu ne sunt prieteni buni….Lor le place sa fie liniste….foarte liniste….Ne-au facut program…..ca la parna….la ora 10 stingerea si ciocul mic….Ma rog….influente comuniste de pe vremea lui Ceasca….Bine frate…sa zicem….ne-am incordat sa respectam programul….fara muzik data la nivele iritabile dupa ora 10…..dar……DAR….cand am ras un pic mai tare deja au sunat la interfon…bun..practicam metoda “lasa-l sa sune ca se plictisesc si inchid”…..Knd mai trag cate un partz ma gandesc ca imediat tre sa sune interfonul…ca deh…cred ca i-a deranjat…;)
Avem o vecina la etajul 4 care e minunata….O suna la orice ora din zi si din noapte pe proprietara sa-i reproseze ca tine in apartament niste destrabalate, care aduc golani in casa si eventual care fac ritualuri sataniste pe podeaua din bucatarie….Dap..am fost acuzati ca suntem satanisti si ca ascultam muzik satanica….De ce?Pentru ca ne incantam urechile cu muzica insuportabila pentru sufletul lor de manelisti….System of a Down, Deep purple, Disturbed,Pantera,etc….Noi….cu privirile noastre satanice, imbracati in hainele noastre satanice, manacand mancarea noastra satanica cu furculite satanice…noi…vecinii lor care stau in scaunele lor satanice si butoneaza PC-urile satanice ce le deschid poarta spre informatie…care de asemenea e satanica in conceptia lor….
Bine dragilor….nu suntem usa de biserica insa nici in acest tipar nu ne incadram….Cat despre micile escapade in care mai lasam sa zboare liber cate un decibel iritant ne asumam responsabilitatea…Ne tratam dar nu ne schimbam….Prapastia dintre generatii e prea mare…..toleranta si intelegere….empatie…Pff..notiuni mult prea complexe pentru unii….Si ei au fost ca noi, insa sistemul i-a subjugat si i-a indoctrinat cu anumite credinte si idei perisabile si bune de aplicat numai in acele vremuri…
Ma uitam cum ma priveste lumea pentru ca am dread-uri…..Nici daca aveam un ochi in frunte nu se mirau asa….E vremea noastra..Lasati-ne…Invatati-ne ce e bun insa lasati-ne sa ne exprimam in felul nostru..bineinteles decent si cu bun simt…Da dragilor…avem si asa ceva.
Bineinteles nu generalizez…mai exista si exceptii..insa majoritatea “celor mari” sunt rigizi…
Avem nevoie de voi si voi de noi….
Peace to you all!
