Delirum
O vedeam cum se sfarseste cu fiecare clipa ce trecea cu graba peste ea….Eram nedumerit de ce glasul meu nu putea sa ii aline tristetea si suferinta…Priveam spre ea si eram constient ca ma poate vedea…S-a asezat trista pe banca..banca rece si scorojita…acea banca ce zilnic imi intriga simturile cu verdele ei murdar…Si-a trecut usor mana prin parul negru ca de abanos si i-am simtit suspinul..Privea in gol undeva departe si parca astepta pe cineva sa vina…Inkidea ochii si simtea fiecare adiere ce ii mangaia fatza catifelata de o paloare neobisnuita ; mainile stateau asezate cuminte in poala intr-o postura ce imi trezea imaginea linistii desavarsite…
Mi-am dat seama ca era indragostita de o amintire…Il astepta pe el…barbatul ce candva a promis ca se va intoarce la ea..
M-am intristat si am scos un geamat lasand intreaga fiinta sa tremure ca scuturata de o energie nebanuita…Am privit-o atent si din lacrimile ce alunecau usor am inteles ca ii e dor si ca o doare….
In fiecare zi vad acelasi tablou…insa raman la fel de nemiscat…Sunt un batran copac ce zilnic simte durerea EI….
