Nocradle’s Blog

It’s just another night, I drink it lonelly, cold and sound…

Feel you next to me and I close my eyes, it’s just the dream I want to be…

Time is passing crude as steel, I still remember how it was, I just want again to feel..
Now you’re passing like never knew I was out there..Just want to cross

my eyes with yours…but you’re facing another universe..The time it stops

when you get trought, stil feel the fresh smell of your dark hair…sweet

illusion of another world…goodbye….I say to you in my eternal dispair…

Oh tu incognoscibila durere ce-mi supui spiritul mut, pedanta masca ce o porti fara sfiala, cu umbra sluta din abis ce-n lucida speranta dai navala, ma lasi fara de spada insa nu vei trece de-al meu scut…

In mreje de cristal mi-ai prins sarutul si m-ai lasat sa pier in noapte

Cu soapte repezi ce-mi spulbera dorinta tu ma arunci in negura tristetii

Albastru, singur si pradat de vise imi cant lacrimile toate..

Gasesc ca in privirea ta e nemurirea si-as vrea sa iti chem ingerii sa ma salveze

Tradezi zambete ce dau sperante, amanetezi un suflet fara viata..

Cum e sa strabati un drum ce pare fara capat, cum e sa lasi o dragoste sa moara?

Ai un raspuns ce linistea-mi doboara…

Inchisa-i ochii si-ai plecat lasand in urma vorbele ce-au sagetat tacerea pentr-o ultima oara…

Mi-am ascuns magia si privirea ca de gheata, nemaigandind la maine

In colturi de suflet prea intunecate mi-am gasit cuvintele ce-mi soptesc ca va fi bine…

Departe, dincolo de o fragilitate afisata prematur tanjesc sa ma agati din zbor

T u inger ce candva ai fost al meu si-acum ce m-ai lasat sa mor…

O vedeam cum se sfarseste cu fiecare clipa ce trecea cu graba peste ea….Eram nedumerit de ce glasul meu nu putea sa ii aline tristetea si suferinta…Priveam spre ea si eram constient ca ma poate vedea…S-a asezat trista pe banca..banca rece si scorojita…acea banca ce zilnic imi intriga simturile cu verdele ei murdar…Si-a trecut usor mana prin parul negru ca de abanos si i-am simtit suspinul..Privea in gol undeva departe si parca astepta pe cineva sa vina…Inkidea ochii si simtea fiecare adiere ce ii mangaia fatza catifelata de o paloare neobisnuita ; mainile stateau asezate cuminte in poala intr-o postura ce imi trezea imaginea linistii desavarsite…

Mi-am dat seama ca era indragostita de o amintire…Il astepta pe el…barbatul ce candva a promis ca se va intoarce la ea..

M-am intristat si am scos un geamat lasand intreaga fiinta sa tremure ca scuturata de o energie nebanuita…Am privit-o atent si din lacrimile ce alunecau usor am inteles ca ii e dor si ca o doare….

In fiecare zi vad acelasi tablou…insa raman la fel de nemiscat…Sunt un batran copac ce zilnic simte durerea EI….

O durere chinuitoare de cap imi trezeste simturile in dimineata amara ce aproape ca-si revarsa tristetea in camera mea….Ma revolt si imi scot din cap ideile de bine ce promiteau candva sa vina…Slapii de langa pat asteapta drumul ce-l fac in fiecare dimineata….Aceeasi oglinda plictisita de fatza mea imi reaminteste cine sunt si da startul unei zile de framantari existentiale…Plictisit fac dusul zilnic si poate ca de fiecare data imi doresc sa mi se spele si pacatele…in zadar insa….Camera mea e la fel de mica. Ma afund intre peretii ei ca intre zidurile unei cetati si imi fumez paranoia cu un aer interesant de excentric..Ma dezgusta aproape gestul salvator de a apasa butonul de pornire al PC-ului….Ultima reduta impotriva declinului..cel putin asa o vad ochii mei pe jumatate inchisi de rautatea lumii…

Pornesc agale pe vesnica si netarmurita carare a Internetului….cale presarata cu prea multe idei ca sa pot fi lucid….E un drog….E al meu…

Un soc ma intoarce din drum si sunt pe scaun….in usa sta ea…Ma priveste cu un aer detasat si paseste in camera…Se aseaza pe pat cu eleganta si relaxare si ma priveste…Asteapta sa imi spun doleantele…asteapta sa arunc primul piatra…Temerile mi se implinesc cu fiecare cuvant al ei si realizez pentru a nustiu cata oara ca oamenii de langa noi sunt tot mai putin toleranti…axati pe idei de multe ori preconcepute….si poate fara voia lor rigizi in conceptii si atitudini…

Cuvintele mele se zbat ca o ultima reduta in fata fortei nimicitoare a inamicului si bineinteles ca sfarsesc strivite si moarte in coltul de suflet unde salasluiau de ceva vreme….O privesc in ochii migdalati..ii citesc in ei hotararea si astept lovitura de gratie precum un gladiator in arena…Cuvintele se infing adanc si cu o precizie uimitoare…Raman mut si privind absent in gol deruland evenimentele recente…O alta inregistrare a unui episod din existenta mea egocentrica si recunoscuta pe plan oficial ca mediocra…O simt cum se strecoara pe langa mine si parfumul ei proaspat imi alinta tacerea pentru ultima data…

Ma ridic rece si pun un chill out pentru a-mi limpezi gandurile…Abandonat in scaun privesc pe geam si vad ceva ce imi place….Lumina trista a unei zile mohorate de duminica….Mi-as lasa gandurile sa se duca departe odata cu vantul rece ce adie sfios prin crengile triste ale plopului ce vegheaza parca cetatea mea..camera mea imbacsita cu aroma tristelor cuvinte ce au rasunat in ea…

Un sir de esecuri, infrangeri nenumarate, rani ce inca supureaza puroiul jegurilor existentiale….

Sunt un gladiator…aceasta mi-e arena…

“Scriam cu degetele intepenite si simteam cum mii de ace mi se infing in spatele ochilor…Era mesagerul nevazut al tristetii ce aducea vestea fatala….Aflasem ca un nou sfarsit se nascuse….Sufletul s-a spart in mii de bucati care s-au transformat in fluturi… I-am privit trist cum se indepartau…Probabil vor muri cand aripile vor fi prea obosite sa mai spere…Era cineva acolo si ma mangaia…I-am privit ochii…Erau atat de plini de gol insa inspirau siguranta…siguranta ca ceva se va intampla…Vorbele au luat drumul tacerii si s-au resemnat…Nu mai era nimic…Ceva rasuna in mine insa nu stiam daca e un ecou de suflet mort, daca e melodia mea preferata sau vocea ei….Am inchis ochii si mainile s-au dechis ca intr-un zbor infinit…Am uitat de gol,de mine, iar creionul lenes a cazut pe foaia mazgalita….Acum eram un fluture..o parte din sufletul care candva fusese al meu….
Ce e si ce va fi? De ce sa avem acces la trandavia de a fi fericiti?As putea sa ma complic si sa scriu o teza insipida pe tema asta insa nu as putea sa explic de unde aceasta placere….
In zborul meu am cazut frant…
Amortit si plin de praf de amintiri ma ridic in lumina…privesc in gol si imi zic trist : kndva toti am fost ingeri… “

“S-a nascut kndva o dragoste ce a luat forma unui fluture…si ca orice fluture si-a luat menirea in serios si a pornit in cautarea frumosului si a caldurii…A zarit undeva doua maini atat de frumoase si care erau pregatite sa-l primeasca si sa-l alinte….Sfios s-a asezat si a simtit ceva nefiresc de placut….o moliciune care il facea sa isi desfaca aripile fragile atat de mult incat te-ai fi temut sa nu se rupa…Si mainile l-au mangaiat…Nu stia cum e sa fii mangaiat dar a aflat…si nimic nu I s-a parut mai frumos….Isi rostea mereu in gand : am gasit ceea ce cautam, am gasit ceea ce cautam….Insa cu fiecare mangaiere blanda sclipirea de pe aripile sale minunate se risipea…Intr-o zi deschise ochii care statusera inchisi prea mult si nu a mai vazut stralucirea sa…era insa toata in jurul sau….intinsa pe palmele moi ce il alintau…Adieri usoare de vant imprastiau pulberea magica si un norisor de stelute se pierdea in neant….Deodata isi simti aripile grele si simti cum ceva ii apasa sufletul mic…Nu stia ce se intampla si se sperie….Vru sa isi desfaca aripile sa zboare dar…dar ele nu il ascultau…erau moarte.
Palmele ce il primisera la inceput erau la fel de moi insa el vroia doar sa se abandoneze lor ca sa ..moara si el….si acum isi rostea mereu : acum stiu..acum stiu…”